Ce este un parastas. Care sunt parastasele obligatorii pentru pomenirea celor adormiți
De Redactia Spynews.ro.
Publicat pe 26.11.2020 la 23:56
Actualizat pe 26.11.2020 la 23:56
Parastasul este slujba care se face în numele celor răposați și devine obligatoriu pentru pomenirea celor adormiți. Creştinii nu-şi uită morţii după îngroparea lor, ci se preocupă de rugăciuni pentru ei şi de pomenirea numelui lor.
Ce este un parastas.
- Ce este un parastas?
- Care parastase sunt obligatorii pentru pomenirea celor adormiți?
Parastasul este slujba care se face în numele celor răposați și devine obligatoriu pentru pomenirea celor adormiți. Creştinii nu-şi uită morţii după îngroparea lor, ci se preocupă de rugăciuni pentru ei şi de pomenirea numelui lor.
Potrivit învăţăturii şi credinţei creştine, viaţa omului nu se sfârşeşte o dată cu moartea trupului, iar sufletul îşi continuă existenţa şi dincolo de hotarele vieţii pământeşti. Astfel credincioșii nu îi uită pe cei care au plecat la Ceruri nici după înmormântarea lor, ci se roagă și îi pomenesc pentru iertarea păcatelor și odihnă. Prin urmare există câteva slujbe de pomenire obligatorii pentru pomenirea celor adormiți.
Care sunt parastasele obligatorii pentru pomenirea celor adormiți
Articolul continuă după recomandări
La 3 zile după moarte (care coincide, de regulă, cu ziua înmormântării), în cinstea Sfintei Treimi şi a Învierii din morţi a Mântuitorului a treia zi;
La 9 zile după moarte, “ca răposatul să se învrednicească de părtăşia cu cele 9 cete îngereşti şi în amintirea ceasului al nouălea, când Domnul, înainte de a muri pe cruce, a făgăduit tâlharului raiul pe care ne rugăm să-l moştenească şi morţii noştri“;
La 40 de zile (sau şase săptămâni), în amintirea Înălţării la cer a Domnului, care a avut loc la 40 de zile după Înviere, “pentru ca tot aşa să se înalţe şi sufletul răposatului la cer“;
La trei, şase şi nouă luni, în cinstea Sfintei Treimi;
La un an, după exemplul creştinilor din vechime care în fiecare an prăznuiau ziua morţii martirilor şi a sfinţilor, ca zi de naştere a lor pentru viaţa de dincolo.
În fiecare an, până la 7 ani de la moarte, ultima pomenire anuală amintind de cele 7 zile ale creaţiei.
Cei care pregătesc parastasul trebuie să ia legătura cu preotul în prealabil, pentru a nu face greșeli. Spre exemplu, soroacele nu se fac în orice zi a săptămânii, ci mai ales marţea, joia şi sâmbăta.
Biserica a stabilit zilele de pomenire generală a morţilor, şi anume: sâmbăta dinaintea duminicii lăsatului de sec de carne sau a Înfricoşatei judecăţi, numită şi Moşii de iarnă, sâmbăta dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt sau Moşii de vară, la care tradiţia a adaugat şi Moşii de toamnă (între 26 octombrie şi 8 noiembrie), sâmbetele Postului Mare, Paştele blajinilor (luni după Duminica Tomei) şi Joia Înălţării, în special pentru eroi, ca şi ziua hramului bisericii.
